Liviu Rebreanu, scriitor ardelean, este fiul unui invatator din zona Nasaudului. Isi face scoala primara la Maieru, unde tatal sau profesa, apoi urmeaza gimnaziul si liceul la Nasaud si Bistrita, in limbile romana, germana si maghiara. Termina Academia Militara Ludovica din Budapesta, dar nu alege cariera de soldat. In 1910 trece muntii si se stabileste in Regat, la Bucuresti. Dupa o perioada grea, de lipsuri materiale, intra in lumea teatrala ca secretar literar.

In 1912 se casatoreste cu actrita Fanny I. Radulescu. Apoi se dedica total scrisului. Colaboreaza la revistele vremii si din 1935 este numit in conducerea Societatii de Radio. Rebreanu moare in 1944, la vila sa de la Valea-Mare (langa Pitesti). A scris nuvele, dar ramane in constiinta generala mai cu seama ca intemeietor al romanului realistmodern, in special prin Ion (1920), dar si prin celelalte romane ale sale, aflate, unele, in prim-planul literaturii romanesti: Rascoala (1933), Padurea spanzuratilor (1922), Gorila, Adam si Eva, Jar.