Barbu Delavrancea este fiul unui carutas din marginea Bucurestiului. Isi incepe studiile la scolile din cartier si este primit ca bursier la Colegiul Sf. Sava. Urmeaza Facultatea de Drept din Bucuresti si desfasoara o bogata activitate de gazetar. Colaboreaza la Revista literara, Familia, Romanul, Revista Noua. Din 1888, dupa ce se casatoreste cu Marya Lupascu, intra in politica, mai intai la liberali, apoi la conservatori. Este ales in mai multe randuri deputat, apoi ministru. Este si primar al Bucurestiului. De asemenea, se distinge ca avocat, in procese celebre (de pilda, aparandu-l pe Caragiale) si i se duce vestea de orator fermecator.

A scris nuvele, dintre care mai cunoscute sunt: Sultanica, Hagi-Tudose, Trubadurul, Zobie, Milogul. Spre sfarsitul vietii scrie o trilogie compusa din dramele: Apus de soare, Viforul, Luceafarul. Aceasta creatie constituie capodopera lui Delavrancea.